Transceiverul model KN-Q7A este disponibil in doua variante, pentru banda de 7 MHz sau pentru cea de 14 MHz. Este promovat de catre producator ca fiind ideal pentru SOTA, back-pack sau comunicatii de urgenta. Am preferat acest kit deoarece are inclusa si carcasa, pentru mine aceasta fiind mai dificil de construit.
Specificatii
tehnice:
Frecventa: 7.080
- 7.100 / 7.110 - 7.130 MHz
Frecventa
intermediara: 8.467 MHz, filtru cu 6 cristale de cuart, largime de banda aprox.
2 KHz
Sensibilitate:
< 0.5 uV (10 dB SNR)
Putere emisie: aprox.
10 W (la 13.8 V)
Tensiune
alimentare: 12 - 13.8 V
Curent: RX 40 mA,
TX 2 A (la 13.8 V)
Dimensiuni: 153
mm x 97 mm x 40 mm
Greutate: 500
gr
Kit-ul contine
toate componentele necesare, manualul cu intructiunile de constructie, cablajul
imprimat, conectorii, inclusiv butoanele si carcasa de aluminiu.
 |
| schema bloc |
 |
| schema electrica |
Pentru a simplifica cat mai mult designul, transceiverul are un oscilator local cu cuart (VXO), care se poate regla intr-o plaja de aproximativ 20 KHz cu ajutorul unei diode varicap. Dezavantajul este plaja foarte ingusta de acord, 7.080 -7.100 sau 7.110 -7.130 MHz in functie de cristalul folosit. Prin urmare am hotarat sa inlocuiesc VXO-ul cu un DDS cu AD9850, pentru a avea disponibila toata banda de 40m.
DDS-ul este comandat de un Arduino Nano. Softul l-am preluat de pe site-ul lui AD7C si l-am modificat putin pentru a putea vedea pe display si tensiunea de alimentare a transceiverului. Semnalul de la DDS este injectat prin intermediul unui condensator de 1 nF direct in pinul 6 al circuitului integrat NE602.
Din cauza ca spatiul ramas in interior nu imi mai
permitea, DDS-ul a ramas neecranat fata de receptor.
Transceiverul acopera toata banda de 40m (7.000 – 7.200 MHz) cu modulatie LSB, si o putere de aproximativ 10 W PEP pentru o tensiune de alimentare de 13.8 V. Receptorul este o superheterodina cu simpla schimbare avand frecventa intermediara de 8.467 MHz si un filtru cu 6 cristale de cuart, iar sensibilitatea este de aproximativ 0.5 uV. Ca si la MKARS80, receptorul nu are AGC, iar potentiometrul de RF Gain este folosit si ca volum audio.
Kit-ul vine fara microfon, asa ca am comandat separat unul de la aceeasi firma. Microfonul este copiat dupa Icom HM-36 , dar are si un difuzor incorporat. Cand am desfacut coletul am avut supriza sa gasesc cablul microfonului crapat din cauza imbatranirii cauciucului.
Dar asta nu a
fost singura problema de care m-am lovit. Dupa ce am terminat constructia si am
ajuns la bancul de test, am observat ca transceiverul nu trecea in emisie din
cauza unui releu defect. Nu am reusit sa gasesc la nici un furnizor local sau
on-line de componente electronice acest tip de releu (dimensiune, pinout si
bobina la 9V) si nici nu am vrut sa modific cablajul original. Se pare ca este
un tip de releu mai des intalnit in tarile asiatice si este disponibil doar pe
eBay.
Dupa ce am
schimbat cateva mailuri cu Jan G5BBL in care i-am explicat situatia, acesta a
fost de acord sa imi trimita un alt microfon si un releu de schimb, urmand sa
mai platesc doar transportul pana in Romania.
Din nou calitatea
chinezeasca s-a dovedit a fi extrem de slaba, deoarece noul microfon a venit cu
un cablu la fel de imbatranit, dar inca intreg. Pentru a-i reface putin
elasticitatea cauciucului, am tratat cablul cu putin ulei siliconic.
Ultima modificare pe care am facut-o a fost inlocuirea stabilizatorului de 8V. Producatorul a utilizat un stabilizator liniar de tip 7808, caderea de tensiune pe el fiind de aproximativ 2V. Daca se ia in calcul si caderea de tensiune de aproximativ 1V pe dioda de protectie la inversarea polaritatii, atunci tensiunea de alimentare a transceiverului nu poate fi mai mica de 11V. In locul lui am montat un stabilizator LDO LM2940-8.0, avand o cadere de tensiune de 0.5V.
Ultima modificare pe care am facut-o a fost inlocuirea stabilizatorului de 8V. Producatorul a utilizat un stabilizator liniar de tip 7808, caderea de tensiune pe el fiind de aproximativ 2V. Daca se ia in calcul si caderea de tensiune de aproximativ 1V pe dioda de protectie la inversarea polaritatii, atunci tensiunea de alimentare a transceiverului nu poate fi mai mica de 11V. In locul lui am montat un stabilizator LDO LM2940-8.0, avand o cadere de tensiune de 0.5V.
Astfel transceiverul se poate alimenta si la tensiuni mai
mici, de exemplu dintr-un acumulator Li-Po cu 3 celule, al carui tensiune poate
sa scada pana la 10V.
Reglajul l-am
facut in laborator la LCCOM.
In trafic
transceiverul se comporta foarte bine, testat pe o antena End Fed Half Wave
pentru banda de 40m. Se simte diferenta de la 5 la 10 W, astfel reusesc sa ma
fac auzit mai usor, primind controale de la 58 in sus.
La receptie este
mult mai putin zgomotos decat Yaesu FT-817, datorita faptului ca este monoband
si are filtrul de pe frecventa intermediara destul de ingust. Zgomotul introdus
de Arduino este sesizabil numai cu antena deconectata si cu RF Gain-ul la
maxim. In momentul in care conectez antena, zgomotul intern este acoperit de
zgomotul de banda.
Dupa modificare, curentul absorbit la receptie ajunge la aproximativ 220 mA.
Dupa modificare, curentul absorbit la receptie ajunge la aproximativ 220 mA.
Kit-ul este foarte accesibil, manualul este foarte bine structurat, dar calitatea componentelor cam lasa de dorit. Desigur pe piata exista multe alte variante de transceivere QRP industriale, dar lipseste placerea de construi ceva "homemade". Este totusi un transceiver excelent pentru comunicatii locale si cred ca il voi include intr-un kit pentru comunicatii de urgenta.
Multumesc celor care m-au ajutat cu idei, componente si reglaje. Fara sprijinul lor nu stiu daca reuseam sa obtin in final un transceiver functional.
